Preda Bujoreanu

Schitul Comanca este construit chiar de către Bujoreanul Călugărul, la 1736 (Popescu Cilieni, Biserici-târguri-sate din judeţul Vâlcea, Editura Ramuri, Craiova, 1941, p.28).

„Episcopul Climent cu ajutorul lui Dumnezeu aruncatu-sa să facă bolniţa precum se cade la sfânta episcopie” Monahul Pahomie, fostul Preda Bujo­reanu „vine şi închină la sfânta bolniţă ce se face” mai multe averi să fie în pomelnicul sfintei episcopii şi să fie îngropat acii la bolniţă, 22 iunie 1743. Episcopul Climent primeşte danie pentru episcopie o vie ce este la brad, în hotarul Bujorenilor” de la „Pahomie Monah, care pe numele mirănesc m-am chemat Preda Bujoreanul, 22 iunie 1743 (Istoricul Eparhiei Râmnicului Noul Severin, 1906, p.137 şi 138).

De reţinut este şi faptul că Preda Bujoreanul a deţinut şi numeroase alte funcţii pe plan administrativ cum ar fi: în 1718, paharnic, prin decretul din 22 februarie 1719, când austriecii stabilesc modul de organizare în Oltenia, cu aplicarea acestui decret apare şi funcţia de vornic, care avea sarcina de a pune la punct toate treburile în provincia Oltenia, între 1718-1739, în Vâlcea, el este vornic între anii 1719-1741.

În anul 1739, domnitorul C-tin Mavrocordat reorganizează administraţia ţării, prilej pentru a apărea poziţia oficială de „ispravnic” (şef al administraţiei şi Poliţiei dintr-un judeţ), cu atribuţii judecătoreşti, poliţieneşti şi militare.

În perioada 6 octombrie 1784 – 19 februarie 1785, Preda Bujoreanul este ispravnicul Vâlcii. Anul 1810 îi aduce poziţia de serdar (căpitan, conducător de oşti). O pisanie alcătuită la câţiva ani după 1822, ne informează că biserica Sf. Dumitru din Râmnic „s-au făcut cu osteneala cuviosului Pahomie Monah şi cu fiu-său C-tin Bujoreanu, au făcut tâmpla şi au boltit-o şi le-au zugrăvit până la un loc” leat 7290 (1781-1782) (N. Iorga, Inscripţii, vol. II, p.316).